Codul penal modificat

Monitorul Oficial nr. 180 din 20.03.2012 a publicat Legea 27/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 15/1968 — Codul penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Această lege modifică reglementările uneia dintre cele mai importante cauze de înlăturare a răspunderii penale şi a executării pedepsei: prescripţia.

Până în prezent, dispoziţiile art 121 alin. (2) şi art. 125 alin. (2) din Codul penal declarau imprescriptibile doar infracţiunile contra păcii şi omenirii. Această prevedere fusese reluată, fară modificări de substanţă, şi în textul noului Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009, respectiv la art. 153 alin. (2) si art. 161 alin. (2), care dispuneau că prescripţia înlătură răspunderea penală sau executarea pedepsei doar în cazul infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război. Pentru toate celelalte infracţiuni (inclusiv cele de omor sau care au ca urmare moartea victimei) prescripţia înlătura răspunderea penală.
În vechea reglementare, cel mai mare termen de prescripţie era de 15 ani, la care se adauga prescripţia specială: „prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie … este depăşit cu încă jumătate”. Astfel, o infracţiune pentru care pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau închisoare mai mare de 15 ani, respectiv 20 de ani, se prescra în maxim 22,5 ani de la data săvârşirii sale. În cazul executării pedepsei, cel mai mare termen de prescripţie era de 20 de ani pentru condamnările la detenţiunea pe viaţă sau la închisoare mai mult de 15 ani.
Legea 27/2012 elimină prescripţia răspunderii penale în cazul infracţiunii de omor comisă cu intenţie (directă sau indirectă) în varianta simplă şi în formele sale agravate şi în cazul infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea victimei.
Legiuitorul a urmărit, la elaborarea legii, corelarea normelor penale române cu cele din alte state europene. De exemplu, Parlamentul suedez a eliminat prescripţia pentru infracţiunile grave (inclusiv cele de omor) în anul 2010. Toate aceste infracţiuni, pentru care termenul de prescripţie nu era împlinit la data adoptării legii, pot fi anchetate şi judecate oricând in viitor, iar vinovaţii pot fi oricând pedepsiţi. De altfel, infracţiunea de omor este imprescriptibilă şi în alte ţări europene precum Austria, Cehia, Cipru Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Irlanda, Italia, Malta Marea Britanie, Olanda, dar şi în ţări non-europene precum Canada, Japonia şi SUA.
Imprescriptibiltatea este prevăzută şi pentru infracţiunile de omor şi cele intenţionate urmate de moartea victimei pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripţie la data intrării în vigoare a noilor reglementări. CEDO a stabilit, în jurisprudenţa sa, în cazuri similare, că acesta nu este un caz de retroactivitate, retroactivitatea fiind interzisă sub două aspecte: 1. ca instanţa să nu pedepsească pe cineva pentru o faptă care nu era infracţiune şi nu era pedepsită la data când a fost comisă şi 2. instanţa să nu aplice unei persoane o pedeapsă mai mare ca cea prevăzuta de lege la data comiterii infracţiunii. Or, legea nu introduce acum infracţiunea de omor (omorul a fost mereu o infracţiune pedepsită de lege) şi nici nu măreşte sau agravează pedeapsa pentru omor.
În concluzie, prelungirea sau înlăturarea termenelor de prescripţie, câtă vreme nu s-au împlinit, este posibilă şi se întemeiază pe obligaţia legală a autorului infracţiunii de a răspunde, oricând, pentru consecinţele faptei sale.
Legea 27/2012 este un act de „activitate” a legii, în sensul că aceasta se aplică şi consecinţelor juridice ale unui fapt trecut, dacă nu s-au epuizat complet şi îşi produc încă efectul, fiind în curs, la data intrării ei în vigoare. În cazul infractiunii de omor, chiar dacă fapta (omorul) a fost comisă înainte de noua lege, consecinţele juridice ale acestei fapte (care constau în atragerea răspunderii penale a autorului) se produc şi există pe toată durata decât o măsură iluzorie de protecţie a valorilor sociale, respectiv a vieţii umane, a ideii de justiţie şi a încrederii in justiţie.
În final, noua lege completează şi textele care prevăd imprescriptibilitatea infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, prin introducerea sintagmei “indi ferent de data la care au fost comise, pentru punerea acestuia în acord cu textul art. I al Convenţiei ONU asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităţii.